Cu totii am avut parte macar o data in viata de o dezamagire mai puternica.Dar ceea ce e diferit in cazul meu este faptul ca eu am creat perioade "destinate" recuperarii dupa o anumita deziluzie.Altor persoane le trebuie maxim o zi ca sa uite un anume esec pe cand altora le ia o viata intreaga ... eu ma incadrez undeva la mijloc as spune.
Aceste dezamagiri au un nume:APARENTE
Le intalnim mai mereu in drumul nostru spre ceva sau cineva mai bun.Aparentele iti joaca feste si daca nu te dezmeticesti intr-un timp cat mai scurt ajungi sa te minti pe tine insuti, crezand ca realitatea este cum o vezi tu.Dar nu e asa.Si partea cea mai rea este atunci cand iti dai seama si constientizezi ca ai fost amagit de /cu aparente.
Nu am avut parte de multe dezamagiri pana acum in viata.De ce ?Pentru ca nu mi-am pus increderea in oamenii din jurul meu.Si am constatat ca asa e cel mai bine.Adevarul e ca nu sunt chiar de gheata, deoarece uneori am avut pretentii la vreo cateva persoane crezandu-le capabile de a face multe chestii.Si am suferit si eu dezamagiri dar putine.Plus ca ele apartin de domeniul trecutului cand eram si mult mai mica fata de acum.
Momentan consider ca am reusit sa nu mai fiu pacalita de"ambalaj".Am inceput sa vad oamenii dincolo de aspectul lor fizic.E adevarat ca e foarte important sa ai o tinuta decenta si fara de cusur dar asta nu e totul.Daca nu ai materie cenusie ...cam greu :))
E altfel atunci cand compari situatii, cand poti fi obiectiv cand poti pur si simplu sa fii invizibil celorlalti(atata timp cat iti doresti asta).
Ma simt cam...melancolica (as inclina sa cred ca e cuvantul) si nu stiu de ce.
Nu ar trebui sa am o asemenea stare tinand cont ca mi-am dat seama ca el nu mai are vreun efect asupra mea.Cand privirile noastre s-au intersectat ...adica nimic.Nu tu fluturasi nu tu fiori...nimic!Asta am simtit.Asa ca nu inteleg care e motivul starii mele.Cu EL :X e totul; ok.asa ca de ce???????De ce am acest sentiment alcatuit dintr-o multitudine de alte sentimente (mai mici ce-i drept) ?
O sa incerc zilele acestea sa aflu care e Determinantul :))) Si ietee cum o "dadui" pe matematica :D
Deocamdata cam atat.
Aceste dezamagiri au un nume:APARENTE
Le intalnim mai mereu in drumul nostru spre ceva sau cineva mai bun.Aparentele iti joaca feste si daca nu te dezmeticesti intr-un timp cat mai scurt ajungi sa te minti pe tine insuti, crezand ca realitatea este cum o vezi tu.Dar nu e asa.Si partea cea mai rea este atunci cand iti dai seama si constientizezi ca ai fost amagit de /cu aparente.
Nu am avut parte de multe dezamagiri pana acum in viata.De ce ?Pentru ca nu mi-am pus increderea in oamenii din jurul meu.Si am constatat ca asa e cel mai bine.Adevarul e ca nu sunt chiar de gheata, deoarece uneori am avut pretentii la vreo cateva persoane crezandu-le capabile de a face multe chestii.Si am suferit si eu dezamagiri dar putine.Plus ca ele apartin de domeniul trecutului cand eram si mult mai mica fata de acum.
Momentan consider ca am reusit sa nu mai fiu pacalita de"ambalaj".Am inceput sa vad oamenii dincolo de aspectul lor fizic.E adevarat ca e foarte important sa ai o tinuta decenta si fara de cusur dar asta nu e totul.Daca nu ai materie cenusie ...cam greu :))
E altfel atunci cand compari situatii, cand poti fi obiectiv cand poti pur si simplu sa fii invizibil celorlalti(atata timp cat iti doresti asta).
Ma simt cam...melancolica (as inclina sa cred ca e cuvantul) si nu stiu de ce.
Nu ar trebui sa am o asemenea stare tinand cont ca mi-am dat seama ca el nu mai are vreun efect asupra mea.Cand privirile noastre s-au intersectat ...adica nimic.Nu tu fluturasi nu tu fiori...nimic!Asta am simtit.Asa ca nu inteleg care e motivul starii mele.Cu EL :X e totul; ok.asa ca de ce???????De ce am acest sentiment alcatuit dintr-o multitudine de alte sentimente (mai mici ce-i drept) ?
O sa incerc zilele acestea sa aflu care e Determinantul :))) Si ietee cum o "dadui" pe matematica :D
Deocamdata cam atat.
